Alegerea partenerului - destin sau intamplare?
[cele mai noi]    [cele mai citite]    [categorii]

        Există o mulţime de cărţi şi de cercetări care abordează alegerile partenerale, dinamica cuplului tradiţional, modern şi postmodern. Există şi reţete pentru fericirea în cuplu care adesea riscă să plaseze în derizoriu responsabilitatea şi complexitatea alegerii parteneriale. "Cosmopolitan", "Fericirea în 10 paşi...20 de paşi" etc.vă sună cunoscut? Toate aceste reţete exclud partea de mister a cuplului, care este o realitate pentru cine îşi permite să o trăiasă, să o experimenteze conştient şi să o cunoască.

      "Cuplul este astăzi o formă modernă de aventură spirituală, o a treia cale" (Paul Solomon 1994). Reuşita cuplului este asociată cu schimbarea personală.

      Viziunea transgeneraţională (a modelelor conştiente şi inconştiente preluate din familie şi genealogie) se întâlneşte cu cea spirituală, în încercarea de a da un sens întâlnirilor de dragoste. Privind din această perspectivă putem vedea dincolo de motivaţiile conştiente. Putem să răspundem la întrebarea (care măcar o singură dată ne-a trecut prin minte...) "De ce tocmai el?", "De ce tocmai ea?". Esenţial nu este să găsim răspunsul, ci să fim conştienţi de moştenirea lăsată de antecesori, ca realitate existenţială transmisă nouă, urmaşilor, de forţa dinamicii inconştiente a alegerii parteneriale şi de puterea de a schimba ceva în prezent.
      Pornind de la miturile vehiculate de societatea în care trăim , de rolurile pe care le manifestăm fiecare, mai mult sau mai puţin conştient, mergând până la aspecte ce ţin de secret familial, putem să conturăm o imagine clară a hărţii transgeneraţionale care configurează diversele "destine" ale alegerii parteneriale.
      Mituri (poveşti) ce se referă la modul de asumare a identităţii feminine şi masculine.
      În cercetările pe o cazuistică românească (Sebastian Godeanu 2011), s-a observat că funcţionează mitul conform căruia "femeile sunt devotate soţilor şi au grijă de casă şi copii"; în familii există însă poveşti (mituri) care circulă în legătură cu anumite personaje feminine, astfel: "Mătuşa M. era o femeie care a ţinut mulţi bărbaţi", "Femeia nu trebuie să-l supere pe bărbat şi trebuie să vină în întâmpinarea nevoilor bărbatului, să-l îngrijească", "D. nu s-a mai căsătorit după ce a murit soţul ei, i-a rămas fidelă".
      În ceea ce priveşte masculinitatea, s-au conturat următoarele mituri: "Bărbatul trebuie să fie trecut prin viaţă, atunci când se căsătoreşte", "Bărbatul trebuie să aducă bani în casă, mai degrabă decât să se ocupe de educaţia copiilor", "Deciziile în familie le ia în principal bărbatul", "Bărbatul trebuie să-şi asume rolul de tată în familie".       Toate aceste mituri configurează şi consfinţesc multe din prescripţiile familiei tradiţionale, menite să asigure stabilitatea, continuitatea şi sentimentul comunitar al apartenenţei la o cultură puternic polarizată în jurul responsabilităţii şi puterii masculine, în care rolul femeii este mai mult de stabilizator afectiv şi educaţional, submisivitatea fiind asociată cu puterea de sacrificiu şi înalta valorizare a fidelităţii şi eclusivităţii parteneriale. Abaterile de la standardul comportamentului partenerial conjugal sunt sancţionate familial şi comunitar mai frecvent în defavoarea femeii comparativ cu bărbatul, dar care nici el nu este scutit de "judecata" normativă investită cu un standard înalt de moralitate în calitate de soţ şi părinte. Prescripţiile tradiţionale valorizează căsătoria la nivel transgeneraţional, iar disocierile ei sau disfuncţiile, inclusiv cele legate de abuz sunt trecute sub tăcere, secretizate şi înfierate, atunci când se produc exploziv. Nu e de mirare că mitul feminităţii şi masculinităţii complementare pe axa puterii rigidizează aşteptările şi comportamentele parteneriale, având un risc mare de transmisie a relaţiilor disimetrice de tip dominare-supunere, sau, la limită, a celor de tip "persecutor-victimă-salvator". Mitul deşi întreţine şi valorizează stabilitatea familiei, ARE COSTURI EMOŢIONALE ŞI RELAŢIONALE PATOGENE, antrenând comportamente de tip sacrificiu, victimizare, abuz şi abandon emoţional, divorţ emoţional şi erotic-sexual etc. Ele vor favoriza în cuplu şi în familie defense nevrotice şi scenarii fantasmatice, predispunând succesorii la roluri identitare uneori confuze şi graniţe identitare difuze sau rigide, triangulări şi alianţe patogene între părinţi şi copii.
       Mituri (poveşti) ce se referă la sensul, scopul, condiţionările, justificările şi momentul alegerii partenerului şi al căsătoriei.
"Trebuie să faci copii, pentru ca ei să aibă grijă de tine la bătrâneţe"; "Dacă îi faci un copil bărbatului, el sigur nu te va părăsi"; "Să nu îmi vii însărcinată la uşă! Ai grijă!"; "S-a căsătorit cu ea pentru că părinţii ei aveau bani", "M-am mutat din oraşul natal pentru că m-am căsătorit cu el şi avea serviciul în altă localitate"; "Trebuie să vă cunoaşteţi o perioadă de timp, nu trebuie să vă căsătoriţi imediat, întâi trebuie să vă acomodaţi unul cu celălalt, să vedeţi cum vă înţelegeţi"; "S-a căsătorit cu unul mai în vârstă decât ea, pentru că el era mai matur".
       Mituri (poveşti) ce se referă la sexualitatea în parteneriat: "Femeia trebuie să fie disponibilă sexual bărbatului ori de câte ori acesta îşi doreşte"; "Bărbaţii îşi doresc ca femeile lor să nu fi avut mulţi parteneri sau relaţii înainte...".

       Conştientizarea acestor poveşti vehiculate în familie, e utilă pentru discriminarea între propriile nevoi, aşteptări şi dorinţe şi nevoile şi dorinţele antecesorilor. Separarea de povara scenariului familial conduce la perspectiva de a regândi şi discuta cu partenerii diversele tipuri de nevoi, în vederea depăşirii blocajelor relaţionale.

       Vom vedea în continuare o serie de nevoi comune sau specifice partenerilor de cuplu:
       Nevoi, aşteptări, dorinţe legate de modul de manifestare în cuplu al partenerului, din perspectiva partenerei:
-de a fi apreciată, curtată, tratată cu tandreţe;
-de a fi recunoscută în faţa celorlalţi ca parteneră de viaţă;
-de autonomie şi respect reciproc;
-de a participa la deciziile comune şi de a fi informată;
-de securizare;
-de asumare de către partener a unei poziţii mature şi responsabile, astfel încât să fie capabili să se confrunte cu greutăţile şi provocările vieţii;
-de a nu fi forţată sau obligată să facă sex.
       Nevoi, aşteptări, dorinţe legate de modul de manifestare în cuplu al partenerei, din perspectiva partenerului:
-de a fi îngrijit;
-de a îi recunoaşte autonomia;
-de a nu fi intruzat şi controlat de către parteneră (să nu îi solicite explicaţii foarte multe în legătură cu modul în care se simte sau acţionează în diverse situaţii);
-de a fi respectat în deciziile pe care le ia pe cont propriu;
-de a fi tratat cu tandreţe, blândeţe şi feminitate;
-de a fi apreciat şi admirat pentru ceea ce este şi face;
-de a nu fi refuzat seual.
        Nevoi, aşteptări, dorinţe legate de alegerea partenerului şi căsătoriei:
-de a avea un partener stabil;
-de a fi confirmată de partener(ă), ca unica persoană importantă din viaţa lui(ei);
-de a avea copii şi a-i creşte împreună, prin implicarea ambilor parteneri în educaţia acestora;
-preferinţa de a nu avea copii în afara căsătoriei;
-preferinţa de a avea copii rezultaţi din dorinţa amândurora şi mai puţin din nevoia unui singur partener;
-a manifesta respect pentru timpul liber al celuilalt şi pentru implicarea acestuia în profesie;
-de a fi stimulat în dezvoltarea personală de către partener(ă);
-de a lua împreună hotărârile în cadrul familiei;
-de a-l face pe partener să adere la ritualurile pe care fiecare le moşteneşte din familia de origine;
-de a oferi copiilor un exemplu asupra rolurilor de mamă sau de tată;
-de a nu sta în parteneriat cu un partener violent;
-de a avea un partener cu un statut profesional bine definit;
-de a avea bunăstare materială;
-de a nu alege un partener care să corespundă unui membru al familiei privit negativ de ceilalţi membri ai familiei sau de comunitate;
- de a nu repeta relaţia partenerială disfuncţională a părinţilor.
       Nevoi, aşteptări, dorinţe legate de sexualitate:
-de a fi un partener inventiv în relaţia sexuală;
-de a avea un contact sexual frecvent;
-de a fi un partener fidel din punct de vedere al contactelor sexuale;
-de a comunica afectiv în cadrul actului sexual;
-de a avea o experienţă comună în registrul sexual înainte de căsătorie.

       Nevoile, aşteptările, dorinţele şi modul în care acestea sunt influenţate de miturile familiale care le însoţesc creează adevărate scenarii de viaţă, care reprezintă logica propriului destin partenerial, cu o dinamică unică, dar de multe ori repetabilă. Ceea ce face ca aceste destine să semene izbitor cu cele ale antecesorilor sau să se diferenţieze prin contraidentificare este tocmai rezultatul interferenţei mitologiilor care circulă în familia fiecăruia.

       Este util pentru asumarea hotărârilor proprii să conştientizăm existenţa variatelor mitologii mass-media. Ele sunt capabile pentru o perioadă de timp, să genereze valori şi modele adaptative, deoarece fac referire la eroi- modele de comportament. Mitologiile mass-media fac parte din mitologia difuză şi se referă la laicizarea, degradarea şi camuflarea miturilor.

       Analiza unei alegeri parteneriale ne conduce spre menţiunea generală potrivit căreia fiecare individ alege în funcţie de motivaţiile conştiente pe care le şi argumentează, dar de cele mai multe ori descoperim, în cadrul unei explorări şi intervenţii psihoterapeutice transgeneraţionale, motive ce ţin indubitabil de dinamica inconştientă a alegerii.

Psih. Cosmin Bălaşa


       O abordare complexă şi completă a aspectului transgenerational în relaţia de cuplu o oferă lucrarea "Alegera partenerului" realizată de colegul meu A. Sebastian Godeanu.

 

 

Copyright: © psiholog-cosminbalasa.ro | Toate drepturile rezervate

Muzica de fundal este dezactivata.
Pentru a activa muzica pentru paginile site-ului, apasati imaginea de mai sus;
ulterior, daca doriti, puteti dezactiva aceasta optiune.