PRINCIPII ETICE ALE PROFESIEI DE PSIHOTERAPEUT
[cele mai noi]    [cele mai citite]    [categorii]

        Psihoterapia, ca si ramurile medicale de exemplu, este o meserie delicata si solicitanta pentru ca, spre deosebire de alte domenii de activitate, aici obiectul (si subiectul) muncii il constituie omul. Daca in industrie, in cibernetica, in geologie sau in arte esecul inseamna pierderi materiale si energetice, dezamagire, costuri si eforturi suplimentare, in tratarea omului esecul produce suferinta si durere. In plus, psihoterapia este un domeniu aplicativ si, ca  aproape orice disciplina care are si o parte aplicativa (de la fizica si chimie, pana la biologie si  genetica), detine un cod de reguli care sa prescrie utilizarea sa.

 

Este vorba despre Codul etic sau deontologic al profesiei, care contine o serie de norme de conduita ce se raporteaza la sistemele de valoare general umane si care reglementeaza comportamentul practicienilor in domeniu. Criteriul principal dupa care se diferentiaza caracterul etic sau neetic al unei practici terapeutice este beneficiul clientului: practicile etice ofera beneficiu pacientului, in timp ce acelea care sunt calificate in afara eticii profesionale aduc beneficii terapeutului si nu clientului. Codul vizeaza mai ales respectarea demnitatii umane si a secretului profesional; obliga psihologul sa se informeze constant despre progresele disciplinei sale, sa refuze orice angajament pe care starea prezenta a tehnicilor pe care le stapaneste si a pregatirii sale nu ii permite sa si-l asume si sa se opuna oricarei deturnari a cunostintelor si tehnicilor psihologice in scopuri care contravin deontologiei.

Dintre principiile deontologice ale profesiei de psihoterapeut vom prezenta pe scurt pe cele considerate ca esentiale:

1. Pregatirea si experienta profesionala a psihoterapeutului

Psihoterapeutul trebuie sa fie constient de limitele competentei sale si sa ofere numai acele servicii pentru care este calificat prin training si experienta. Nu este etic sa foloseasca tehnici si metode complexe (de exemplu hipnoza, actinguri corporale, tehnici PNL etc.) care necesita o supervizare atenta si pentru care nu a fost pregatit si supervizat. In cazul in care simte ca si-a atins limitele personale ori ca tipul sau de pregatire nu raspunde problematicii pacientului, psihoterapeutul are datoria sa solicite supervizare sau sa indrume clientul spre un alt coleg care are competenta necesara.

Este important ca fiecare practician sa aiba un sistem teoretic bine inchegat dupa care isi conduce activitatea si este esential ca el insusi sa fi parcurs un proces psihoterapeutic personal, asistat de un psihoterapeut competent. Psihoterapeutul are datoria profesionala de a-si continua pregatirea de specialitate, de a-si reactualiza cunostintele si deprinderile practice prin diferite forme de educatie si pregatire continua si de a apela periodic la supervizare.

2. Consimtamantul informat

Pacientul are dreptul sa solicite informatii si sa fie corect informat cu privire la pregatirea de specialitate a psihoterapeutului sau. Psihoterapeutul are datoria de a informa clientii despre scopurile terapiei, procedurile utilizate, durata si costurile sedintelor, limitele si posibilele riscuri ce pot aparea si orice alt factor care poate influenta decizia persoanei de a intra in terapie. De asemenea, informeaza clientul despre orice circumstanta care ar putea afecta confidentialitatea relatiei psihoterapeutice.

3. Confidentialitatea

Datele obtinute de la client in timpul sedintelor terapeutice sunt confidentiale si psihoterapeutul are obligatia de a nu le dezvalui in afara cabinetului. Daca apare necesitatea ca informatiile sa fie comunicate altor persoane, este obligatorie obtinerea acordului pacientului (de exemplu, cand pacientul este trimis catre un alt psihoterapeut cu un referat asupra cazului, cand se pune problema colaborarii cu medicul, profesorul sau parintele pacientului in vederea rezolvarii unor probleme etc.).

Discutarea unui caz in cadrul supervizarii sau cu un coleg trebuie facuta numai in scopul rezolvarii eficiente a problematicii clientului, cu respectul cuvenit si fara mentionarea numelui sau a altor date care ar putea duce la identificarea persoanei clientului. Prezentarea publica a unui caz in scopuri didactice (cursuri, seminarii de specialitate, publicatii) se face numai cu acordul clientului si in conditiile pastrarii anonimatului sau. Regula confidentialitatii poate fi incalcata numai in cazuri speciale, atunci cand informatiile obtinute de psihoterapeut indica posibilitatea unui pericol real pentru client sau pentru alte persoane (suicid, crima, actiuni distructive).

4. Abstinenta sexuala si securitatea fizica

In cadrul psihoterapiei sunt interzise angajarea in activitati erotice, contacte sau raporturi sexuale cu clientul, cu apartinatorii acestuia sau intre membrii grupului terapeutic. Este interzisa, de asemenea, orice activitate sexuala cu studentii in formare, cu colegii in supervizare sau cu supervizorul. Psihoterapeutul are datoria de a supraveghea atent si de a interzice orice act fizic violent sau periculos pentru persoanele fizice si bunurile acestora.

5. Respectarea cadrului terapeutic

Psihoterapeutul are datoria de a respecta contractul terapeutic stabilit cu clientul, fara a depasi limitele acestuia. Reprezinta incalcari ale codului etic intrarea in afaceri cu clientul, imprumutul de bani de la client, acceptarea de bani pentru a-i face o recomandare, pretentia de taxe suplimentare. Nu este permisa abandonarea unui client, neremarcarea si netratarea unor simptome evidente sau lipsa unei atentii corespunzatoare fata de un pacient cu tentative suicidare. Psihoterapeutul are obligatia profesionala de a pastra inregistrari sau protocoale ale sesiunilor terapeutice, avand o evidenta adecvata a evolutiei cazului cu care lucreaza. Nu este permisa utilizarea drogurilor in cadrul terapiei, folosirea de practici violente sau traumatizante.

6. Respectul fata de client

Clientul trebuie tratat asa cum psihoterapeutul insusi si-ar dori sa fie tratat: cu respect, onestitate, atentie si atitudine de acceptare. Psihoterapeutul are obligatia sa fie constient de propriul sistem de valori si atitudini, neincercand sa le impuna pacientului sau si respectand valorile si credintele acestuia. Este important ca psihoterapeutul sa se centreze pe nevoile si bunastarea clientului, evitand solicitarea excesiva de detalii irelevante cu pretul ignorarii sentimentelor si ideilor acestuia.

Terapeutul are obligatia sa fie permanent constient de faptul ca psihoterapia are ca obiectiv binele pacientului, gasirea de solutii potrivite pentru situatia sa si nu satisfacerea propriei curiozitati. De asemenea, terapeutul are datoria sa solicite permanent asumarea de catre client a responsabilitatii pentru propria viata si pentru propria vindecare, fara a crea si intretine o relatie de dependenta cu acesta.

 

(sursa: http://www.consultanta-psihologica.com)

Copyright: © psiholog-cosminbalasa.ro | Toate drepturile rezervate

Muzica de fundal este dezactivata.
Pentru a activa muzica pentru paginile site-ului, apasati imaginea de mai sus;
ulterior, daca doriti, puteti dezactiva aceasta optiune.