Consiliere psihologica
[alte servicii]

Consiliere psihologica

Psihoterapia este intervenţia psihologică realizată ştiinţific şi în spirit umanist (a) în scopul promovării sănătăţii, optimizării, autocunoaşterii şi dezvoltării personale, (b) în scopul modificării factorilor psihologici implicaţi în tulburările psihice, psihosomatice şi în tulburările somatice şi (c) în situaţii de risc.

. Psihoterapia se poate realiza în regim:
individual;
în grup;
de grup (ex. cuplu, familie).

Componentele unui proces de psihoterapie sunt:
psihodiagnostic şi evaluare clinică;
conceptualizarea clinică;
relaţia psihoterapeutică;
intervenţii psihologice individuale, de grup şi în grup;
evaluarea procesului de psihoterapie şi a rezultatelor acestuia.

Competenţele generale (cifre) şi specifice (litere) ale psihoterapeutului derivă din componentele procesului de psihoterapie şi acestea sunt:
Evaluarea psihologică (circumscrisă de forma specifică de psihoterapie);
Intervenţie psihologică (circumscrisă de forma specifică de psihoterapie):
(j) de optimizare, dezvoltare şi autocunoaştere (ex. coaching);
(k) în probleme psihologice, psihopatologice şi în situaţii de risc;
(l) în menţinerea sănătăţii (ex. educaţia pentru sănătate, prevenţia primară etc.) şi confruntarea cu condiţia de boală şi impas existenţial (ex. tratament, prevenţie secundară, terţiară, recuperare etc.);
(m) de optimizare a proceselor de cuplu, familie, grup, organizaţii şi colectivităţi.
(3) Cercetare:
(a) în cadrul limitelor competenţelor sale.
(4) Educaţie şi training (formare profesională):
(a) poate organiza cursuri şi workshop-uri în limitele competenţelor date de nivelele de specializare.
Profesionistul atestat în specialitatea psihoterapie poate să îşi desfăşoare activitatea profesională la parametrii performanţi în cabinete individuale, cabinete asociate şi societăţi civile profesionale de psihologie, precum şi în structurile de psihologie înfiinţate în clinici, spitale, instituţii şi organizaţii publice şi/sau private, guvernamentale şi/sau non-guvernamentale, structuri care necesită, pentru buna lor funcţionare intervenţia specialitului în psihoterapie.

Modalităţile/şcolile de psihoterapie (incluzând consilierea psihologică) recunoscute sunt cele stabilite de normele internaţionale în domeniu. Aceste modalităţi/şcoli de psihoterapie pot fi grupate în următoarele categorii, fiecare categorie incluzând mai multe şcoli (care sunt acreditate de Comisia Clinică a CPR):
Psihoterapii cognitiv-comportamentale (ex. psihoterapie raţional-emotivă şi comportamentală, psihoterapie cognitivă, psihoterapie comportamentală, psihoterapie prin acceptare şi angajament, terapia bazată pe realitate, terapia multimodală etc.);
Psihoterapii dinamice (ex. psihoterapia psihanalitică, psihoterapia analitică, terapii dinamice de scurtă durată etc.);
Psihoterapii ericksoniene (ex. psihoterapie ericksoniana, hipnoza ericksoniana etc.);
Psihoterapii scurte (ex. terapia scurtă focalizată pe soluţie, orientarea pe competenţe şi resurse, abordările constructivist-colaborative şi narative, etc);
Psihoterapii umanist-existenţiale-experienţiale, sistemice şi transpersonale (ex. gestalterapie, logoterapie, psihodrama, psihoterapie experienţială, analiza tranzacţională, etc.).
Comisia Clinică a CPR poate propune şi recunoaşterea altor modalităţi/şcoli psihoterapeutice (prin vot majoritar simplu), pe baza reprezentării lor în literatura şi practica psihologică de specialitate.
Hipnoza şi sugestia, asemeni altor tehnici de intervenţie (ex. tehnici de relaxare) care se regăsesc în mai multe domenii de specializare şi/sau şcoli de psihoterapie, nu sunt asimilabile ca modalităţi/şcoli de psihoterapie. Aceste competenţe se dobândesc prin asociaţi profesionale acreditate de Comisia Clinică a CPR.

 

(sursa: extras din Regulamentul Colegiului Psihologilor din Romania)

 

Copyright: © psiholog-cosminbalasa.ro | Toate drepturile rezervate

Muzica de fundal este dezactivata.
Pentru a activa muzica pentru paginile site-ului, apasati imaginea de mai sus;
ulterior, daca doriti, puteti dezactiva aceasta optiune.